Eu m-as abtine de la aparatul unor aspecte din biblie, intr-adevar multe sunt discutabile si interpretabile, dar altele insa sunt atat de josnice incat ele trebuie aruncate in cel mai intunecos ungher in speranta ca nu le va gasi si folosi nimeni impotriva bibliei.

2. De vei cumpara rob evreu, el sa-ti lucreze sase ani, iar in anul al saptelea sa iasa slobod, in dar.
Ce zic de asta?? Zic ca este o lege discriminatorie (ca foarte multe altele) in care poporul asa zis ales beneficiaza de tratament preferential. Nu se zice nimic despre sclavii din alte neamuri, acestia se pot tine in robie pe termen nelimitat!! Legea este data strict pentru sclavii evrei, care erau considerati superiori fata de alte neamuri, marfa mai de calitate.

In versetul 16 gasim un alt exemplu de discriminare: “Cel ce va fura un om din fiii lui Israel şi, făcându-l rob, îl va vinde, sau se va găsi în mâinile lui, acela să fie omorât.” Este cu totul ok sa furi un om din neam strain si sa il faci rob, aceia nu conteaza, nu sunt oameni.

la versetul 20, de ce te opresti acolo cu citatul? Este atat de ilustrativa continuarea care spune ca daca sclavul nu a murit imediat, ci abia dupa cateva zile, ca urmare a ‘tratamentului’ aplicat cu sfantul toiag, nu se mai aplica nicio razbunare, deoarece robul este proprietatea stapanului, a fost cumparat pe banii acestuia: ” 21. Iar de vor mai trăi o zi sau două, ei nu trebuie răzbunaţi, că sunt plătiţi cu argintul stăpânului lor. ”

Asa ca eu as lasa-o mai moale cu limitarea abuzurilor asupra sclavilor.

In rest, numai bine.

“ai fost chemat [convertit] când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte-te [de oportunitate].
Căci robul chemat în Domnul, este un eliberat al Domnului. Tot aşa, cel liber, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.
Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ (aici e o metaforă frecventă a lui Pavel; Iisus i-a cumpărat din păcat). Nu vă faceţi dar robi oamenilor.”

Pasajul este destul de limpede: nu te vinde ca rob, dar dacă eşti deja în starea asta, rămâi liniştit, nu încerca să evadezi sau să porneşti o revoltă. Înaintea lui Dumnezeu ai acelaşi statut ca şi o persoană liberă.
În scurta carte “Filimon” (tot biblică), există un caz interesant: un sclav, Onisim, evadează de la stăpânul său creştin, Filimon. Sclavul ajunge cumva la Pavel (pbb în Roma) şi devine şi el creştin. Acum, Pavel îi scrie lui Filimon o scrisoare cu privire la sclavul său, care dorea să se întoarcă acasă.

“13 Aş fi dorit să-l ţin (pe Onisim) la mine, ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.
14 Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie.
15 Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
16 dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
17 Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
18 Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.”

De reţinut v. 16: dar nu ca pe un rob, ci ca pe un frate.
Pe scurt: Iisus a învăţat că toţi sunt egali înaintea lui Dumnezeu, dar nu şi-a impus acest principiu pe cale politică; Pavel l-a sfătuit pe Filimon că ar fi bine să îl elibereze pe Onisim şi să-l considere un frate, dar nu i-a impus acest lucru.

Pasajele despre care aminteşti sunt departe de a încuraja sclavia.

2. De vei cumpara rob evreu, el sa-ti lucreze sase ani, iar in anul al saptelea sa iasa slobod, in dar.

Ce zici de asta? Evreii foarte săraci se puteau vinde singuri ca sclavi, pentru că doar aşa puteau supravieţui. Dar cu toate astea, după şapte ani proprietarul era obligat să-I elibereze cu întreaga familie. Dacă această lege ar fi fost aplicată cu adevărat, sclavia ar fi dispărut în câteva decenii. Mai cunoşti vreo societate sclavagistă antică în legea căreia să se specifice: “sclavii să fie eliberaţi neapărat după 7 ani”?

Cum, însă, evreii erau departe de a fi supuşi legii religioase, e clar că sclavia a continuat de-a lungul istoriei. Acum ce ai prefera? O lege utopică, intangibilă, pe care oricum nu o respectă nimeni? Sau o lege care măcar LIMITEAZĂ abuzurile asupra sclavilor?

7. Daca cineva isi va vinde fiica roaba, ea nu va iesi cum ies roabele.
8. Daca ea nu va placea stapanului sau, care si-a ales-o, sa-i ingaduie a se rascumpara, dar el nu va avea voie s-o vanda la familie straina, dupa ce i-a fost necredincios.
20. Iar de va lovi cineva pe robul sau sau pe slujnica sa cu toiagul, si ei vor muri sub mana lui, acela trebuie sa fie razbunati;

Despre asta e vorba aici: despre limitarea abuzurilor asupra sclavilor.
Referitor la pasajul din Leveticul 27: termenul arhaic de „afieroşească” se referă la jurăminte. Un jurământ este o promisiune solemnă făcută lui Dumnezeu să împlinească vreo slujire pentru El, să aducă un dar, sau să facă un sacrificiu. În Vechiul Testament, jurămintele erau făcute adesea când oamenii erau în nenorocire sau pericol, ori doreau o favoare de la Dumnezeu. După ceva vreme, mulţi realizau că le este imposibil să îşi aducă la îndeplinire aceste promisiuni.
În astfel de situaţii, acestor oameni le era permis să îşi răscumpere jurământul prin plata în bani. Aceşti bani nu reprezintă valoarea omului respectiv, nici nu e vorba despre vreo formă de sclavie.