Iata un fapt relatat de biblie, cel putin interesant de mentionat:
Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor) Cap. 28:1
Ahaz era de douăzeci de ani când a fost făcut rege şi a domnit şaisprezece ani în Ierusalim; însă el n-a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, precum făcuse David, strămoşul lui
Reiese ca al nostru Ahaz, isi da obstescul sfarsit la 36 de ani, fiind urmat la tron de fiul sau, Iezechia.
Din Cap 29:1 aflam:
Iezechia a fost făcut rege când era de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Abia şi era fiica lui Zaharia.
Facand un calcul simplu, gasim ca Ahaz a ‘cunoscut-o’ pe Abia zamislindu-l pe Iezechia undeva in jurul varstei de 10 anisori (daca luam in considerare si cele 9 luni de sarcina).
Precoce tzanc, nu-i asa?
Tags: Ahaz, copil minune, Iezechia, Vechiul Testament
Eh, asta e… mic copil, sa zic asa, fata de altii, mult mai iscusiti: Ahazia care avea 22 de ani ( 2Regi 8:26 ) si totodata 42 de ani ( 2Cronici 22:2 ) cand a ajuns rege, si la fel si un oarecare Ioachin care a ajuns pe tron cand avea 18 ani ( 2Regi 24:8 ) si totodata 8 anisori ( 2Cronici 36:9 ). Astia da copii-minune !
te-ai gandit vreodata ca ,poate nu e pus imediat dupa ce moare taicas`o ? o zic si eu,asa,ca ipoteza…si B. , te-ai gandit vreodata ca,poate is mai multi cu numele ala ? adica,daca scrie aici ca B. o zis ceva,si la televizor zice k B. o murit,nu inseamna k ii neaparat aceeasi persoana,ci doar acelasi nume .
http://www.libertatea.ro/stire/e-tata-la-13-ani-229876.html
daca in ziua de azi se poate la 13 ani,nu vad care ar fi problema si de ce nu s-ar putea si la 11 ani.
Sigur ca m-am gandit, problema este ca respectivul capitol are valoare de cronica, acuratetea datelor fiind cea mai importanta. In plus, sunt alte locuri in care daca s-a intamplat in acest mod, s-a specificat acest lucru. Si mai mult, ideea insiruirilor este de a tine si pastra o evidenta a conducatorilor evreilor. Este exclus in acesta ordine de idei sa se lase o gaura de cativa ani in cronologie fara sa se specifice cine a asigurat ‘interimatul’ si cat a durat aceasta pauza.
Nu am zis ca ar fi o problema, tehnic probabil ca ar fi posibil… am subliniat acest detaliu pentru ca l-am gasit interesant, si ciudat in acelasi timp pentru a aparea in biblie. O posibila concluzie ar fi ca asta dovedeste ca cei care au scris cartea nu au avut inspiratia sa faca niste calcule cand au scris povestea, dar asta ramane o presupunere care nu se poate dovedi, ramanand oricum si varianta sa fie exact asa cum e relatat acolo.
Referitor la ipoteza B, ca ar fi persoane diferite, din nou exclus, pentru ca este consemnat ca tatal lui l-a avut ca fiu si ca acest fiu l-a urmat la tron: “În locul lui s-a făcut rege Iezechia, fiul său.”
Ce ma face pe mine extrem de curios e motivul pentru care tu te lupti asa de tare sa dovedesti ca ceva nu exista,sau ma rog,nu e adevarat. Tu incerci sa areti ceea ce un credincios adevarat nu va avea probleme sa recunoasca ,si anume faptul k oamenii din biblie is oameni foarte imperfecti.Si daca vrei,te pot ajuta sa gasesti greseli,sa gasesti probleme la oameni,dar vreau sa iti spun ceva. Motivul pentru care tu gasesti la oamenii astia probleme,e ca sa intelegi ca si tu ai o sansa. Adica,dak tu ai gasi ca toti oamenii erau perfecti,si apoi ai privii la tine,cred k nici nu ai porni la “drum” nu ? Imagineaza-ti asta : tu esti un student de nota 6,7 si mergi la un interviu unde vezi pe toti colegii tai care au 10 pe linie pe toata durata facultatii. ce faci ? iesi pe usa si iti vezi de treaba. De aia ai gasit toate problemele astea la oameni. Majoritatea oamenilor care scriu aici comentarii,vorbesc oarecum despre noi,pocaitii,ca niste nebuni. Dar stii ce,lucrurile astea ,cel putin pe mine ma lasa reci. Eu stiam de ce ma leg,si biblia daca vrei,spune clar lucrurile astea( Citeste 1 corinteni 1:17-31) . Si inca un lucru,tu singurul lucru la care privesti sunt faptele oamenilor. Si daca ai fi citit si inteles cu adevar mesajul bibliei,cel putin care reiese clar din NT ,ai fi realizat ca faptele in sine sunt zero,ci ceea ce conteaza e inima cu care o faci.Puteai sa ii spui acelei fete Emma,acelei doamne,ca ceea ce cauta ea,e un sistem religios,ceea ce multi oameni au deja. Dumnezeu va cauta si ii va implini pe acei oameni care,dincolo de fapte,dincolo de a canta in cor,a se ruga in biserica,a predica,a face orice slujba,a primi orice,fie ea binecuvantare,fie nenorocire,sa fie iubire pentru DUmnezeu. Gandeste-te asa. Daca ar putea fi cerul,cu toti prietenii tai,cu toti “fratii” de slujire,cu toata familia,cu biserica,sa canti cantarile din biserica,sa faci lucrurile preferate,dar fara de Isus , ai putea sa ai un cer ca asta ? E ceea ce Isus spunea in Matei 10 : 37 . nu stiu daca ai inteles,dar mi-ar place sa vorbim mai direct,daca ai vrea,poti sa ma contactezi.
Am observat că ataci foarte des noţiunea de ineranţă (ideea că în Biblie nu există erori cronologice, etc). Cei mai mulţi teologi nu susţin ineranţa Bibliei. De fapt, ei afirmă că mesajul divin a fost încredinţat unor oameni supuşi greşelilor, care l-au transmis aşa cum au putut (cu unele neconcordanţe, etc).
Poţi să te legi de aceste neconcordanţe, sau poţi să priveşti în spatele lor, să vezi în profunzime modul în care S-a raportat Dumnezeu la poporul evreu, cum S-a coborât la mintea lor, astfel încât să poată fi înţeles.
Cronicile Bibliei sunt destul de exacte; descoperirile arheologice au confirmat foarte multe capitole descrise de acestea. Pot da foarte multe exemple.
Dar aceasta nu înseamnă că nu există erori şi mici neconcordanţe. În orice caz, aceste erori nu afectează cu nimic mesajul spiritual al cărţii.
Salut Mihai,
Intr-adevar mare parte din contestatiile mele vizeaza ineranta bibliei. Daca o respingi, intr-adevar nu mai au sens mare parte din aceste contestatii, dar pe de alta parte te lovesti de reversul ei – faptul ca nu te mai poti baza nici pe lucrurile care nu sunt contradictorii ca fiind adevarate. Eu pot sustine atunci ca toata geneza este de fapt doar ceea ce a inteles evreul primitiv cu gandirea lui incetosata de putinele informatii disponibile la acea vreme, ca intalnirile lui Moise cu divinitatea au fost niste halucinatii sau vise care au prins la un popor credul insetat de astfel de legende, si asa mai departe. Nimic scris acolo nu mai poate fi luat ca o certitudine.
Dacă există un Creator care doreşte să interfereze cu fiinţele umane, înseamnă că El ar fi interesat să ne facă să înţelegem modul în care poate avea loc această legătură – ce alegeri trebuie să facem, ce atitudini să avem – cu alte cuvinte, realităţi spirituale.
Dacă acest Creator ar vrea ca aceste realităţi să fie consemnate într-o carte, părerea mea este că El ar vedea această carte în primul rând ca pe un ghid al realităţilor spirituale. Ar fi interesat ca acestea să nu fie nicidecum afectate.
În al doilea rând, ar dori să fie păstrat un raport al istoriei acestei interferenţe – cum au reuşit cei din trecut să Îl cunoască, cum le-a afectat acest lucru vieţile lor. Din acest motiv, o mare parte din Biblie este istorie sacră; personajele sunt prezentate obiectiv, credibil după părerea mea (compară cronicile care descriu adulterul lui David cu Bat-Şeba urmat de omorul soţului acesteia, cu cronicile egiptene, care îşi divinizau faraonii, le ascundeau defectele).
Întâmplările descrise sunt ilustrative pentru noi tocmai datorită învăţăturilor spirituale – înveţi din succesele şi greşelile personajelor.
Acum, Biblia conţine mai mult decât ce am scris mai sus. Ea conţine artă, aspecte mai profane ale istoriei, noţiuni de ştiinţa popoarelor descrise etc. Acestea transpar până la noi. Dar acestea n-au nimic de-a face cu realităţile spirituale de care am vorbit, nu te ajută şi nici nu te împiedică în cunoaşterea Fiinţei supreme din spatele cărţii.
De aceea, nu era nevoie ca aceste aspecte să fie perfect controlate. Aproape nimeni nu susţine că scriitorii Bibliei erau nişte roboţi care transcriau ce auzeau în căşti. Ei erau doar oameni sinceri care doreau să-L cunoască pe Dumnezeu, deveneau conştienţi în diferite moduri de realităţile spirituale şi încercau să le transmită. Dar limbajul transmiterii era al lor; poate unii săreau peste câţiva ani în cronicile lor; alţii doreau să descrie metaforic măreţia lui Dumnezeu din natură şi se luau să facă descrieri.
Da, ei credeau că pământul e plat; credeau că Cerul este o boltă de aramă, iar Soarele şi stelele nişte felinare agăţate de ea. Şi ce-i cu asta? Ce interes ar fi avut Dumnezeu să le dea mură-n gură adevăruri ştiinţifice, din care oricum n-ar fi înţeles nimic? Să le spună: “habar n-ai pe ce lume trăieşti; pământul e o sferă care orbitează în jurul soarelui; cerul e un spaţiu imens; stelele sunt alţi sori” etc etc?
Biblia conţine învăţături care ţin de alegerile omului, nu de ştiinţă sau de arheologie.
Ştiinţa o poţi considera o altă carte a lui Dumnezeu, pe care omul o poate studia prin alte mijloace: arheologie, geologie, astronomie etc.
Trebuie sa plec de la o intrebare, stii ca-n Biblia sunt cuprinse carti inspirate si apocrife? Apocrife in sensul bune de citit pentru folosul sufletului dar nu inspirate. Paralelipomena sunt carti spre indrumarea oamenilor, indumare duhovniceasca. Sunt scrise dupa cartile Regi si cel mai bun exemplu este regele Manase, in cartile Regi se spune ca nu s-a pocait, iar in Paralelipomena spune ca s-a pocait. Deci intai de a scrie un comentariu intreaba-te de ce apare acelasi eveniment relatat diferit in doua carti diferite? Nu fi subiectiv in ceea ce faci ca-ti pierzi credibilitatea, cauta sa fi cat mai obiectiv. Si autenticitatea “inspiratia divita asupra” unei carti nu sta in diferente ci in cuvinte, “cuvinte care se fac vazute-n zilele noastre”. Vezi exemplele pe acre le-am dat la articolul “De ce la lasa crestinismul rece” si iti mai dau exemple daca vrei -toate logico-rationale-. Toate cele bune!