Dacă acest Creator ar vrea ca aceste realităţi să fie consemnate într-o carte, părerea mea este că El ar vedea această carte în primul rând ca pe un ghid al realităţilor spirituale. Ar fi interesat ca acestea să nu fie nicidecum afectate.

În al doilea rând, ar dori să fie păstrat un raport al istoriei acestei interferenţe – cum au reuşit cei din trecut să Îl cunoască, cum le-a afectat acest lucru vieţile lor. Din acest motiv, o mare parte din Biblie este istorie sacră; personajele sunt prezentate obiectiv, credibil după părerea mea (compară cronicile care descriu adulterul lui David cu Bat-Şeba urmat de omorul soţului acesteia, cu cronicile egiptene, care îşi divinizau faraonii, le ascundeau defectele).

Întâmplările descrise sunt ilustrative pentru noi tocmai datorită învăţăturilor spirituale – înveţi din succesele şi greşelile personajelor.

Acum, Biblia conţine mai mult decât ce am scris mai sus. Ea conţine artă, aspecte mai profane ale istoriei, noţiuni de ştiinţa popoarelor descrise etc. Acestea transpar până la noi. Dar acestea n-au nimic de-a face cu realităţile spirituale de care am vorbit, nu te ajută şi nici nu te împiedică în cunoaşterea Fiinţei supreme din spatele cărţii.

De aceea, nu era nevoie ca aceste aspecte să fie perfect controlate. Aproape nimeni nu susţine că scriitorii Bibliei erau nişte roboţi care transcriau ce auzeau în căşti. Ei erau doar oameni sinceri care doreau să-L cunoască pe Dumnezeu, deveneau conştienţi în diferite moduri de realităţile spirituale şi încercau să le transmită. Dar limbajul transmiterii era al lor; poate unii săreau peste câţiva ani în cronicile lor; alţii doreau să descrie metaforic măreţia lui Dumnezeu din natură şi se luau să facă descrieri.
Da, ei credeau că pământul e plat; credeau că Cerul este o boltă de aramă, iar Soarele şi stelele nişte felinare agăţate de ea. Şi ce-i cu asta? Ce interes ar fi avut Dumnezeu să le dea mură-n gură adevăruri ştiinţifice, din care oricum n-ar fi înţeles nimic? Să le spună: “habar n-ai pe ce lume trăieşti; pământul e o sferă care orbitează în jurul soarelui; cerul e un spaţiu imens; stelele sunt alţi sori” etc etc?
Biblia conţine învăţături care ţin de alegerile omului, nu de ştiinţă sau de arheologie.
Ştiinţa o poţi considera o altă carte a lui Dumnezeu, pe care omul o poate studia prin alte mijloace: arheologie, geologie, astronomie etc.

Poţi să te legi de aceste neconcordanţe, sau poţi să priveşti în spatele lor, să vezi în profunzime modul în care S-a raportat Dumnezeu la poporul evreu, cum S-a coborât la mintea lor, astfel încât să poată fi înţeles.

Cronicile Bibliei sunt destul de exacte; descoperirile arheologice au confirmat foarte multe capitole descrise de acestea. Pot da foarte multe exemple.
Dar aceasta nu înseamnă că nu există erori şi mici neconcordanţe. În orice caz, aceste erori nu afectează cu nimic mesajul spiritual al cărţii.