Iluzia liberului arbitru

Revin cu o postare pe acest blog dupa o lunga tacere, 3 ani in care nu am postat nimic, principalul motiv fiind lipsa de timp. Revin cu un subiect captivant pentru multa lume, subiect care a generat framantari inca din cele mai vechi timpuri: liberul arbitru. Ce urmeaza sa expun, nu se vrea a fi vreo descoperire senzationala, este doar concluzia la care am ajuns dupa o sumara reflexie asupra subiectului, considerati-o ca pe o provocare adresata tuturor celor interesati, sa veniti cu argumentele voastre, sa ma corectati unde gresesc, sa vedem unde ajungem explorand aceasta directie.

Mai vreau sa precizez inainte de toate, ca voi incerca sa analizez acest concept strict in sens teist, ce implicatii trebuie sa fie intre aceasta notiune si credinta crestina (in particular). Pozitia mea reala in aceasta problema, nu imi este nici mie inca foarte clara, ar fi undeva intre determinismul „hard” si cel compatibilist, dar nu aceste notiuni as vrea sa le pun sub lupa in aceasta discutie, de aceea as dori sa aflu parerile voastre strict legate de versiunea crestina a liberului arbitru.

Una dintre ideile centrale ale crestinismului este sacrificiul Dumnezeului-Fiul, trimis de Dumnezeu-Tatal, sa salveze ce mai era de salvat din lumea noastra pacatoasa, prin propriul sacrificiu care, sustin ei, ar rascumpara pacatele noastre, din prezent pana inapoi la pacatul originar. Acest demers, daca se doreste a fi considerat rezultatul vointei, al planului divin, este incompatibil cu liberul nostru arbitru, in felul in care se pretinde ca s-au desfasurat evenimentele biblice. Si toate elementele din credinta crestina asta sugereaza, prin profetiile anterioare, prin interpretarile ulterioare, totul sugereaza ca acest sacrificiu nu a vrut sa fie un accident intamplator, nu auzi crestini afirmand ca Iisus a avut ghinion, ca evenimentele au fost scapate de sub control, nu auzi ca totul s-a intamplat impotriva vointei lui; toti sustin sacrificiul ca fiind un act voit, de daruire totala, menit sa aduca salvarea noastra. Intrebarea care cere un raspuns, este: au avut oare Iuda, Pilat din Pont, sau alte personaje implicate de ales? Puteau sa faca ei in alt fel decat au facut? Au avut ei liber arbitru, sa aleaga in mod liber din mai multe optiuni posibile? Sau alegerea lor a fost predeterminata, le era destinat sa aleaga in modul in care au ales?

Daca consideram liberul arbitru ca fiind un ‘dat’ divin, cu care creatorul ne-a inzestrat pe toti (pasându-ne prin acest artificiu ingenios responsabilitatea pentru tot raul din lume), ar trebui sa raspundem cu ‘Da’ la intrebarile anterioare; Dar nu ar insemna asta oare decat ca acest sacrificiu divin facut pentru mantuirea oamenilor, a fost doar un nefericit accident, neplanificat, si poate nici macar dorit? Singura optiune compatibila cu esenta crestinismului, este ca respectivele personaje NU au avut de ales, si-au jucat rolul predeterminat in aceasta piesa.

Poate ar fi unii tentati sa afirme ca ei de fapt aveau liber arbitru, dar Dumnezeu fiind in afara timpului nostru, avand acces la intregul time-line al evenimentelor, cunostea ce aveau sa aleaga respectivii, si a scris scenariul in asa fel incat rezultatul sa fie cel dorit. Aceasta viziune a creatorului aflat intr-o alta dimensiune, cu acces direct la universul nostru in orice moment: trecut, prezent si viitor, am intalnit-o in multe discursuri, dar nu face decat sa reafirme iluzia liberului arbitru, poate un pic mai voalat – daca divinitatea cunoaste in cel mai mic detaliu toate alegerile tale viitoare, atunci aceste alegeri sunt pana la urma determinate in mod exclusiv doar de creatia initiala, nu mai exista libertate de alegere, Dumnezeu vazand inca din momentul creatiei toata evolutia umanitatii, cu tot cu pacatele noastre, decaderile noastre, cu intreg raul existent. Imaginati-va cazul cel mai simplu, lumea imediat dupa creatie, la 1 secunda dupa aparitia lui Adam; Dumnezeu stia deja toate alegerile pe care acesta le va face, toate pacatele populatiei viitoare, tot raul din lume, tot. Iar daca toata istoria lumii, s-a decis in momentul creatiei, noi nu suntem direct raspunzatori de nimic in aceasta lume, nu puteam face nimic altfel decat am fost proiectati.

Daca argumentul meu inca nu este suficient de convingator pentru unii, permiteti-mi sa incerc printr-o alta abordare: Sa presupunem ca Dumnezeu creeaza 2 universuri paralele, unul in care omul este inzestrat cu acest fel de liber arbitru, si un alt univers, in care omului nu ii este dat acest ingredient. In rest, ele sunt identice pana la ultimul atom.

- in primul caz, desi omul are iluzia alegerii, Dumnezeu cunoaste fiecare detaliu, fiecare alegere a omului de la inceput, cunoaste cum vor decurge toate evenimentele viitoare, el detine toate parghiile.

- in al doilea caz, omul neavand libertatea de a alege, va face toate alegerile in urma unui algoritm prestabilit (tot de creator), in care alegerea depinde doar de starea anterioara a universului in care se afla. Si in acest univers, Dumnezeu cunoaste fiecare detaliu, fiecare alegere a omului, cunoaste cum vor decurge toate evenimentele viitoare, detine toate parghiile. Cred ca este evident analizand cele 2 lumi, ca singura diferenta (aparenta) dintre ele, este doar din perspectiva noastra, prin iluzia liberului arbitru, din perspectiva divina, neexistand nicio diferenta, ele fiind identice (ca mecanism de functionare ma refer; daca algoritmii decizionali sunt diferiti, cele 2 universuri vor avea o evolutie divergenta in timp).

Aceeasi concluzie urmeaza oricarei pretentii profetice, oricarei viziuni, informatie, relevata sau nu, despre evenimente viitoare, toate contravin in ultima instanta notiunii de liber arbitru teist.

Tags: , , , ,

15 Responses to “Iluzia liberului arbitru”

  1. cristi spune:

    “ca martori inaintea voastra iau astazi cerul si pamantul; viata si moarte ti-am pus eu astazi inainte, si binecuvantare si blestem.alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai.Deut30,10″
    cam la atat se limiteaza liberul arbitru.

  2. Drujbaru spune:

    Este o diferenta intre a cunoaste si a controla. Sotia ta sau mama ta va sti ce alegere vei face, pentru ca te cunoaste, dar asta nu inseamna ca ea te manipuleaza din spate ca un papusar. Dumnezeu stie ce vei face, dar nu el te impinge de la spate sa actionezi intr-un fel sau altul. Aici cred ca intervine liberul arbitru.

  3. admin spune:

    Pai tocmai asta era ideea mea :) stie ce vei face iar tu actionezi crezand ca este alegerea ta, cand de fapt nu puteai face altfel. Adica acest liber arbitru este doar o iluzie; Presupusul creator nu te manipuleaza ca un papusar, el a creat lumea luand practic el singur toate deciziile in momentul creatiei, prin felul in care a creat totul. Avand viziunea de ansamblu asupra lumii, de la creatie si pana la sfarsitul lumii, in ultima instanta, ce se inampla in lume este doar responsabilitatea lui: el dintr-o infinitate de lumi posibile pe care le putea crea, a ales (in mod constient) lumea aceasta, cu toate bunele si relele care o definesc.

  4. Drujbaru spune:

    Deci daca sotia ta stie ca o vei insela (exemplu teoretic, nu are legatura cu tine) pentru ca te cunoaste, atunci e vina ei ca tu intr-adevar o vei insela la un moment dat?

  5. admin spune:

    nu, pentru ca nu ea m-a creat, duuuuh :)

  6. Dumitru spune:

    E o diferenta foarte bine cunoscuta (in teologie, filozofie) intre prestiinta si predeterminare. Faptul ca Dumnezeu prestie nu implica faptul ca ar si predetermina ceva. Faptul ca El este atat in afara timpului cat si in timp, face posibil ca el sa cunoasca tot ce vom alege. Totusi noi avem libertatea de a alege. Conditia necesara ca sa se manifeste libertatea de alegere este sa existe doua posibilitati de a alege la un moment dat (ex.,a asculta de o porunca sau a o incalca). In acest sens simplu, parcursul decizional posibil al unui om in conditiile libertatii ar fi un fractal “copac” (http://www.pitecan.com/presentations/DEWS98/FractalViewTree/FractalTree4.gif).
    La sfarsitul vietii doar unele linii vor fi parcurse efectiv. Daca Dumnezeu, fiind in afara spatiu-timpulului, stie cum arata traseul tau, asta nu inseamna ca te-a fortat sa o iei pe una din ramuri la un moment dat (te-a proiectat sa fii liber). Mai mult, Dumnezeu a facut ca in orice moment decizional sa o poti lua ori la stanga, ori la dreapta. Mi se pare destul de usor de inteles.
    Profetiile sunt doar foarte probabile, nu sigure. Vezi exemplul cu Ninive. Dumnezeu isi incalca propriile profetii de dragul omului. La fel si legat de profetiile din VT despre Iisus Hristos. Putea sa fie altfel, nu trebuia neaparat sa fie omorat de cineva (oricare ar fi el/ei). Cei implicati in aceasta poveste aveau oricand libertatea de a alege, ca si cei din Ninive, si Dumnezeu si-ar fi incalcat profetia. Profetiile sunt facute pentru a-i ajuta pe oameni, nu pentru a-i predetermina, sunt ceva de genul: daca veti avansa tot pe ramurile stangi veti ajunge la asta, dar oricand puteti sa alegeti ramura dreapta. In teologia ortodoxa se vorbeste de faptul ca Fiul lui Dumnezeu s-ar fi intrupat chiar daca omul nu cadea, scopul fiind nu atat rascumpararea omului, cat posibilitatea indumnezeirii omului.
    Dumnezeu stie de la inceput traseul nostru, dar asta nu ne impiedica libertatea, si scopul este ca la final sa stim si noi ce stia Dumnezeu de la inceput, sa stim impreuna cu Dumnezeu. Iar aceasta con-stiinta va fi judecta noastra. Ce va fi atunci stie numai Dumnezeu.
    Daca vrei sa-ti faci o idee vaga despre problema libertatii fapturilor si planul vesnic al lui Dumnezeu iti recomand sa citesti capitolul Ainulindale din cartea Silmarillion de JRR Tolkien (daca ti-a placut The Lord of the Rings o sa-ti placa :)

  7. admin spune:

    Salut & mersi de raspuns.
    Sunt foarte de acord cu diferenta dintre prestiinta si predeterminare, ideea mea era ca predeterminarea vine din faptul ca agentul care “prestie” tot, este si creatorul lumii. In momentul creatiei el cunostea deja toate alegerile tuturor indivizilor, din toate timpurile. Din perspectiva individului, intr-adevar asa par lucrurile, ca are de ales, are liber arbitru; ce spuneam eu este ca de fapt acest liber arbitru este doar o iluzie, noi alegem varianta care trebuie sa o alegem, chiar daca inainte de alegere ne razgandim de 100 de ori osciland intre A si B, noi ramanem doar cu iluzia ca alegerea a fost a noastra. Arborele de care zici tu, este doar din perspectiva noastra, si doar din momentul prezent inspre viitor. Din perspectiva divina, timeline-ul este continuu si liniar in ambele directii (trecut & viitor).
    Este foarte asemanator liberului arbitru strict determinist, este exact aceasi iluzie, difera doar generatorul alegerii. Diferentele semnificative apar in concluzia acestei iluzii, daca in cazul determinismului chiar daca este o iluzie, toate consecintele unei alegeri (atat pozitive cat si negative) au sens pentru ca vor contribui ca input in acelasi algoritm determinist in viitoarele alegeri, in cazul liberului arbitru teist, aceste consecinte nu se pot intinde dincolo de viata pamanteasca, orice pedeapsa sau recompensa in lumea de dincolo, este absurda.

  8. admin spune:

    Nu stiu daca am fost suficient de clar in mesajul anterior, voi incerca sa mai elaborez putin: Anterior creatiei, Dumnezeu vede o infinitate de lumi posibile, toate incepand de la o configuratie initiala diferita (atat ca legi ale naturii, materie existenta, felul cum este omul creat, etc), la fiecare dintre aceste lumi candidate, el vazand timelineul de la inceput pana la sfarsit. Alegerea ii apartine doar lui, din intreaga multime de astfel de lumi, el o alege pe aceasta, cu toate bunele si relele din ea. In acel moment anterior creatiei, zic eu, ca a avut loc predeterminarea, toate alegerile noastre ulterioare fiind urmare a acelei prime alegeri. Eu nu zic ca nu poti avea acum oricate optiuni intre care trebuie sa te decizi, sau ca te-ar forta in acest moment sa faci o anumita alegere, insa in ultima instanta, alegerea nu este chiar atat de libera cat ai vreau tu sa crezi ca este, tu alegi in mod inconstient varianta care trebuie sa o alegi.

  9. Dumitru spune:

    Daca Dumnezeu a creat fapturi cu liber arbitru (ingeri, oameni), inseamna ca istoria lumii nu decurge din conditiile initiale, ci oamenii si ingerii sunt implicati in modul de desfasurare a istoriei. Dumnezeu intervine in lume ca raspuns la actiunile omului. Adica planul lui Dumnezeu e flexibil la raspunsul omului. Lumea in care traim acum e si consecinta a alegerii libere a omului din Rai. Daca omul ar fi ales atunci altfel, lumea ar fi aratat altfel. Chiar si lumea de dupa a doua venire a lui Hristos depinde de alegerile noastre. Deci Dumnezeu nu alege singur timeline-ul ci il construieste in fiecare clipa in interactiune cu fapturile libere pe care le-a creat. Asta face ca responsabilitatea fapturilor libere sa fie uriasa. Modul in care Dumnezeu construieste lumea on-line in colaborare cu fapturile libere, si in acelasi timp stie si rezultatul nu poate fi explicat de noi, pentru ca suntem in lume, in timp si spatiu. In orice caz premisele de la care pleci in aceasta discutie nu sunt cele de la care pleaca crestinismul (ortodox), de aceea ajungem la alte concluzii. Noi avem in minte niste categorii apriorice prin care judecam (spatiu, timp, cauzalitate) de care vorbeste Kant, de aceea nu putem intelege un mecanism ce implica acauzalul si atemporalul. Ratiunea ajunge in aceste puncte la niste antinomii. Asta nu inseamna ca mecanismul e imposibil.

  10. Filip Gavrila spune:

    Dores sa-ti dau un raspuns cat mai comprimat. Nu uita niciodata ca: “Nici o musca nu poate zbura fara vrerea Domnului” si “Vai de cei ce cred ca sunt intamplari pe lumea asta”.Concluzioneaza ! Multumesc Filip

  11. admin spune:

    Poate ca o musca nu poate zbura.. dar ce zici de o ihneomonida? Are nevoie tot de aprobare divina sa isi injecteze ouale in omizi? Le inteapa in punctele esentiale, sa paralizeze, dar sa nu moara, sa ramana hrana vie pentru larvele ce vor iesi din ouale injectate, care mai apoi vor devora omida de vie din interior… frumos, asa-i?

  12. noname spune:

    “Daca consideram liberul arbitru ca fiind un ‘dat’ divin, cu care creatorul ne-a inzestrat pe toti (pasându-ne prin acest artificiu ingenios responsabilitatea pentru tot raul din lume), ar trebui sa raspundem cu ‘Da’ la intrebarile anterioare; Dar nu ar insemna asta oare decat ca acest sacrificiu divin facut pentru mantuirea oamenilor, a fost doar un nefericit accident, neplanificat, si poate nici macar dorit? Singura optiune compatibila cu esenta crestinismului, este ca respectivele personaje NU au avut de ales, si-au jucat rolul predeterminat in aceasta piesa.”
    –––––––-
    hai s-o luam step by step. daca analizam personajul biblic numit dumnezeu, vom avea probleme sa afirmam ca ar fi dat vreun liber arbitru. caci daca luam la purecit doar episodul edenului unde PORUNCESTE si ASTEAPTA DEPLINA ASCULTARE,…cade liberul arbitru. liberul arbitru presupune a pune in fata cuiva cel putin doua optiuni. si indiferent care ar fi aleasa…n-ar exista consecinte…caci de aceea se numeste LIBER,nu? in cazul zeului biblic, liberul arbitru n-a existat niciodata. nici la creatiune, nici la potop….si lista continua pana la ultima carte a noului testament. bine-nteles ca a fost nevoie de a imbraca cruzimea asta cu un fals vesmant a dragostei si libertatii in unele texte, caci altfel ar fi batut la ochi din start si n-ar fi pus botul nimeni la asa ceva. insa partea frumoasa e ca liberul arbitru exista. caci experimentam personal ca avem posibilitatea, de a alege LA NIVEL PSIHIC. asta imi demonstreaza cel putin mie ca aceasta libertate exista in sine si nu poate fi desfiintata doar ptr. faptul ca cineva creaza o lume intr-un mod atat de perfid in care libertatea e intr-adevar o iluzie. gandul e insa liber. si va avea intotdeauna libertatea de a alege.

  13. admin spune:

    Salut & mersi de comentariu.
    2 chestiuni as avea de obiectat – 1. daca presupunem ca ar exista liber arbitru, nu sunt de acord ca el trebuie sa nu aibe consecinte, nu exista lucru pe lumea asta fara consecinta (vezi exemplul acela cu efectul fluture, e tras de par dar sugestiv). Tu esti liber sa alegi, dar suporti consecintele alegerii tale. 2. Nu m-ai convins deloc ca liberul arbitru exista, parerea mea personala (nu tin cu dintii de ea, as putea fi convins poate ca gresesc) este ca liberul arbitru ramane o iluzie nu doar in povestea biblica, dar si in lumea materiala in care traim. Toate au in ultima instanta o cauzalitate bine determinata, iluzia este doar in perceptia noastra incapabila sa cuprinda complexitatea fenomenelor.

  14. Daniela spune:

    Mă bucur că v-am găsit… am meditat și eu la acest liber arbitru. Iată concluzia temporară și subiectivă la care am ajuns. Liberul meu arbitru l-am simțit ca având 2 ramuri de bază, din care pleacă consecințe nebănuite :) . Aleg ordinea firii, morala după care se ghidează ordinea firii… sau aleg nerespectarea ei. De ce să-mi fi dat LA, indiferent de natura lui reală sau iluzorie? Pot alege cum simt pentru ca văzând efectul să învăț din greșeală sau eroare. De ce să învăț? Pentru la baza Creației este Evoluția… de la copil în spirit, la înțelepciunea bătrâneții în cunoașterea lui Dumnezeu. Se pierde vreun gând emis? Nu cred. Toți contribuim la experiența colectivă a aducerii aminte că numai respectarea Legii Firii înseamnă Viață.
    În Învățătura lăsată sunt date toate exemplele pro și contra continuității creației și ce înseamnă ,,distrugerea,, ei, cu consecințele de rigoare.
    A știut Dumnezeu că Adam și Eva nu vor asculta… de aceea toate încep cu NU face… ca invitație la a face și a înțelege autoritatea nu că zice El, ci prin conștiență deplină a alegerii.
    Cain putea alege să nu omoare. Putea alege orice… Dumnezeu a permis extinderea planului existențial și experențial al celor care vor alege să omoare un nevinovat, arătând și consecințele pe termen lung. A fost Cain ales pentru această ,,misiune,,? Poate că da!
    Iuda a fost ales pentru ,,misunea,, de a îndeplini ceea ce era deja scris? Da. Însă Iuda a ales, ulterior, așa cum ne descriu înaintașii, să se sinucidă. Poate fi iar un exemplu de om care nu cere iertare și nu se iartă pentru greșeală. Petru a făcut și el greșeala de a se lepăda, de care Iisus știa, dar a ales să-l iubească și mai mult. Poate fi exemplul de alegere în urma conștientizării greșelii.
    Orbul din naștere se născuse special pentru momentul vindecării cu titlu de autenticitate și autoritate irefutabilă în fața magicienilor vremii.
    Dacă fiecare celulă din corpul meu are o funcție, de ce n-ar avea fiecare om o funcție în organismul cosmic?
    Diferența între Iisus Cristos, care a venit să ne arate cum ne reconectăm la comunicarea și comuniunea cu Dumnezeu, și mine, este că El era conștient de misiunea Lui. Întrebarea ar fi: Iisus a aflat în timp ce era pe Cale, în exercițiul funcțiunii :) , sau știa de la început? Dacă știa de la început atunci nu mai era ca mine. El a venit pentru om ca Om… cu toate întrebările mele… a aflat lucrând via… cred că a fost surprins de credința celor din afara ,,poporului ales,, la care a venit și atunci a înțeles că a venit pentru toți.
    De aceea, având la bază experiența extremă a lui Iisus și a tuturor celor din vremea lui, materializate într-o Carte, consider că această Cale a fost bătătorită și validată, de aceea toate gândurile pe care le voi avea, prestabilite sau nu, irevocabile sau ba se înscriu în economia perfectă care să închidă cercul problematicii LA. Am simplificat: aleg Adevărul, care este El, Viața și experiențele pot fi oricare pentru întărirea acestei alegeri în cunoștință de cauză. Mulțumesc!

  15. admin spune:

    Bine ati venit!
    Desi nu va impartasesc punctul de vedere (din motive care depasesc cadrul discutiei despre LA, si nu voi insista pe ele), as vrea sa va intreb ceva, sa pot intelege eu mai bine ceea ce afirmati. Spuneti ca Iuda “a fost ales” pentru misiune, dar ulterior, a “ales” sinuciderea. Adica initial ii lipseste liberul arbitru, dar mai apoi face uz de el, alegand sinuciderea? De ce nu ar fi fost tot ales, pentru sinucidere? Cum decideti cand are LA si cand nu? La fel si in celelalte cazuri mentionate (Petru, Cain).

Leave a Reply