Filmul nu este atat de important, el este folosit doar pentru a trasa o paralela intre intamplarea relatata si crestinism, aratand cum D-zeu si-a jertfit singurul sau fiu pentru salvarea oamenilor, l-a sacrificat din nemarginita lui iubire pentru noi, l-a trimis sa fie batjocorit, etc.

Haideti sa recapitulam:

D-zeu a creat totul, pamantul, raiul, oamenii, tot. Fara nicio exceptie. El are puterea suprema de a da viata si a lua viata. Cu puterea lui nemarginita, moartea si invierea  cuiva ii sunt la fel de la indemana precum si-ar muta o batista din buzunarul stang in cel drept, el este posesorul ambelor buzunare, precum si al batistei, dar si al mijloacelor cu care muta batista – mana lui atotputernica. Nu numai ca este la indemana pentru el aceasta mutare, dar el poate dupa bunul lui plac, sa o repete la nesfarsit back & forth, acum e printre oameni, acum e in rai (suna a alba-neagra cu Gezas, nu?).

Ce inseamna pentru el acest sacrificiu? Ce a pierdut prin aceasta mutare? Cum poti sa cazi pe spate la un asemenea sacrificiu cand pana la urma nu este niciun sacrificiu la mijloc? La fel si cu durerea si rusinea batjocoririi – ce inseamna durerea pentru D-zeu (tatal si fiul sunt una parca, nu?)

Mai toti aparatorii crestinismului il iau pe ‘context’ in brate de fiecare data cand se ajunge la o polemica intre cei pro si contra, toate argumentele care nu convin sunt scoase din context. Ei, cum se numeste atunci cand vorbesti de jertfa si sacrificiu, referindu-te la durerea despartirii de cel drag, la moarte, la chinurile torturii, biciuire, rastignire – toate privite din perspectiva muritorului, dar subiectul fiind fiul lui D-zeu? Este cea mai crasa SCOATERE DIN CONTEXT din cate se pot imagina, pacalire pe care s-a cladit intreg crestinismul.

No offense, dar pentru mine toata povestea are iz de piesa ieftina de teatru, in care actorul principal este deopotriva si regizor si producator.

Poate acest sacrificiu suprem reprezinta totul  pentru baba murdara pe picioare, dar pentru mine, thanks but no thanks! il prefer de 1000 de ori pe dihor!

Matei 12:40 – Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti.

Dupa cum stim, rastignirea a avut loc vineri dupa-masa/seara iar invierea duminica dimineata. Faceti socoteala, inseamna undeva in jur de 1.5 zile.

Citind intr-o carte de tilcuiri, scrisa de un arhiepiscop, am gasit o tentativa de explicatie: zilele si noptile se numara in parte, si nu fiind intregi, ca ne-am obisnuit noi de multe ori’.

Convenabil, nu? Dar chiar si asa, sa admitem aceasta ipoteza, sa vedem cate fractiuni de zile & nopti au trecut intre cele 2 evenimente… seara de vineri = prima zi;

noaptea de vineri spre sambata = prima noapte; ziua de sambata = a doua zi; noaptea de sambata spre duminica = a doua noapte; Desi din Matei 28:1 aflam ca duminica dimineata era deja inviat, cand se lumina de ziua, deci insemnand ca invierea a avut loc pe timp de noapte, neintrand in a 3-a zi, fiind totusi la limita, acceptam sa socotim si aceste minute fiind o zi intreaga. Tragand linie, cu toata bunavointa, ajungem la 3 zile si 2 nopti. Concluzia?